Campanie FP România. Trei europarlamentari români care doresc un nou mandat – primii respondenţi la chestionarul apolitic FP România - vorbesc despre marea influenţă a Uniunii Europene în viaţa cetăţenilor români şi despre aportul esticilor la construcţia europeană. Pe alocuri eurolemnos, ceea ce spun cei trei se poate auzi şi în Parlamentul European. Ce traseu de carieră ar trebui să „predispună” la o candidatură pentru PE?

Csibi Magor: În opinia mea, candidatul ideal ar trebui sa provină dintr-un mediu apropiat de cel academic sau să aibă o foarte mare capacitate de asimilare a informaţiilor, iar expertiza în domeniul pe care şi l-a ales ar fi de preferat să fie formată dinainte. Aceste calităţi te ajută să te impui din start pe subiectele pe care doreşti să lucrezi. Astfel, majoritatea europarlamentarilor sunt persoane care au debutat deja în viaţa politică şi şi-au făcut numele respectat în ţara lor de origine.

Dar, aşa cum spuneam, acesta este candidatul ideal. Există şi colegi tineri, la început de carieră, foarte ambiţioşi şi cu o capacitate de muncă foarte mare. La rândul lor, prin munca depusă, aceştia au reuşit să obţină respectul  seniorilor.

Corina Creţu: La Parlamentul European, e nevoie de un an de zile ca să te iniţiezi în modul de funcţionare a mecanismului parlamentar si pentru a şti să atragi sprijin pentru ideile pe care le ai. Nu pot să definesc însă profilul ideal al unui candidat pentru Parlamentul European, pentru că nu cred în tipare. Iar despre modele, cred că e prematur să vorbim după atât de puţin timp al prezenţei româneşti în acest for.

Cristian Buşoi: Cred sincer că e nevoie de un traseu făcut din paşi mici, nu sărind peste etapele importante de formare ca om politic. De exemplu, începând cu funcţia de simplu membru al unui partid, apoi poate preşedinte sau coordonator