La mine in Berceni, furtuna a inceput pe la 21,07. A tunat de fix doua ori, a fulgerat de fix 4 ori si a cazut semnalul Dolce de nenumarate ori. Pe urma, a venit ploaia. A plouat in rafale cam 5 minute (hai sapte, sa nu exagerez), dupa care pauza. Furtuna a luat-o spre Nord, unde stau aia bogatii. La noi in Berceni a fost un demo, vorba aia. Sau o furtuna-n forma de V. (Corul: “Da, da, mai mult nu ne-am permis de data asta”).
Ei, la 21,45 a sunat prima data telefonul. Un apropiat al familiei, sa ne intrebe daca suntem bine si nu ne-a cazut vreun copac peste activele familiale. In prima faza am vrut sa ii spun ca suntem bine si ca acum ridica copacul de pe noi. Pe urma am zis sa nu glumesc cu asa ceva si le-am explicat ca nu a fost o furtuna adevarata. Ruda noastra, care sta in alta localitate, ne-a spus ca la televizor vede numai copaci cazuti, orori, stupefactii. Dupa cateva alte amabilitati, inchid.
Nu pun bine telefonul in furca, ca suna iar. “Mama, esti bine?” Era mama. Vazuse tot la tv ca Bucurestiul e-n pragul colapsului din cauze pomicole care zac imprastiate pe oameni, case si sosele (in aceasta ordine). I-am explicat ca in afara unei ploi torentiale de cateva minute, nu s-a intamplat nimic notabil. Pana si mâţa care se adaposteste pe scara, dormea linistita. Mama, acelasi argument:”Danut, dar vad la tv ce e in Bucuresti! Sigur sunteti bine?” Iar tentatia de a-i spune “Nu, mama. Suntem prinsi in ochiul unei tornade, noroc ca am apucat sa iau telefonul, sa-mi sun apropiatii sa le povestesc”.
In fine, inchei conversatia. Peste 5 minute, alt telefon. “Cum esti? Mai traiesti mai, dupa furtuna aia de la voi?” Era un var din Maramures.
I-am explicat si lui ca ce-i rau nu piere asa ca sa nu-si mai faca ganduri negre ca rezist eu cumva. La care el “Noah mai da-va-n …a de bucuresteni, ca numa sa exajeratz shtitz!”
@N_P
