9-19 iunie. Zece zile în care Primăria Craiova, Gazeta de Sud şi partenerii acestora (Delta, Ford) îşi doresc să schimbe o mentalitate profund greşită: „Gestul meu nu contează“. O campanie în urma căreia punctele de intrare/ ieşire din oraş vor deveni curate, iar grămezile de moloz şi resturile materialelor de construcţie vor dispărea.

Ne dăm seama de ceea ce avem abia atunci când suntem departe şi ni se face dor. Îl vedem dintr-odată frumos şi decent şi simţim că ne lipsesc străduţele înguste şi aleile cu pietre de râu în care ne stâlcim pantofii, dar care ne amintesc de vremea bunicilor sau de începuturile modernizării, când căruţele începuseră să fie înlocuite cu maşinile negre de epocă. Îl descoperim, uimiţi, când ne întoarcem de prin locuri străine, mai cochet decât înainte, cu câte o stradă nou-asfaltată, cu flori ridicate în văzduh şi revărsate din ghiveci, cu câte o terasă pitită în vreo curte de casă veche. Ne e mai drag ca înainte, dar gândim că e al nostru şi că ni se cuvine. Din lene, devenim neatenţi şi-l lăsăm „să fie“ fără să ne pese. Pasăm responsabilitatea altcuiva din obişnuinţă, gândind că gestul nostru nu contează şi ne aşteptăm ca peste noapte să fie perfect. Dar fapta noastră?...

În toate punctele cardinale

Centura de Nord. Spre Combinat. Pe partea dreaptă, un morman de moloz şi resturi de materiale pentru construcţii. Angajaţii din primărie socotesc: aici este nevoie de trei camioane, de un buldoexcavator şi o volă. „Mergi de drag pe Centură şi te trezeşti cu mizeria asta!“, gândeşte cu voce tare unul dintre ei. Ne urcăm în maşină şi mergem mai departe. Câteva sute de metri în faţă, la fel. Peisajul rămâne acelaşi şi spre Tancodrom. Doar cu oameni, fără utilaje, nu se poate face mare lucru nici aici. La Şimnicu de Sus, cineva şi-a făcut de cap ani de-a rândul. Intrarea în Craiova dinspre comună, înain