N-au trecut decat cateva luni de la declansarea crizei economice si financiare internationale si in Romania si, in timp ce aceasta face adevarate ravagii in randurile populatiei si firmelor romanesti, ca si in bugetul de stat, capitalul strain care a avut inspiratia sa se aciueze pe aici a primit de la autoritatile locului inimaginabile daruri. Ramanand fara finantare de la mamele lor din Occident, firmele straine din Romania s-au vazut cu o grea problema pe cap, pe care imediat autoritatile romane le-au rezolvat-o.
S-a imprumutat statul roman in locul lor la diferite institutii internationale, sub monitorizarea FMI, le aduce astfel pe piata vreo 20 miliarde euro pentru a-si continua finantarea, plata urmand a cadea in sarcina contribuabilului roman. si, de parca atat n-ar fi fost de-ajuns, statul roman ar urma sa scuteasca bancile straine din Romania de orice risc, preluand el toate creditele neperformante care le-ar putea afecta profiturile si punand deci populatia romaneasca in ansamblul ei, vinovati si nevinovati, sa plateasca in devalmasie oalele sparte. Ceva scarbos!
Cu alte cuvinte, in mod aproape incredibil, capitalul strain din Romania a primit de la autoritatile de la Bucuresti, in plina criza, niste cadouri abominabile. Incredibil, pentru ca, in acest timp, capitalul autohton nu a primit absolut nimic! Uzanta mondiala – impusa de nimeni altcineva decat de capitalul international, care s-a implantat serios si in Romania – este principiul tratamentului egal, mai precis la fel fata de capitalul strain ca si fata de capitalul autohton. Astfel incat acesta din urma sa nu fie cumva avantajat, iar primul dezavantajat. Acest tratament de principiu n-a impiedicat insa nici un guvern din tarile predicatoare sa faca altceva in practica decat spuneau in teorie, favorizand masiv firmele proprii si indeosebi companiile-campion, pe dedesubt, dar si
