... din ultimul an (şi ieşit pe ecrane) este “Pescuit sportiv”, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru. Alex. Leo

Şerban

Această comedie dramatică în trei personaje (ceilalţi doar intră şi ies) a avut o geneză dificilă şi îndelungată - şi trebuie spus că, fără ajutorul financiar al francezilor venit in extremis (în timp ce CNC-ul dormea finanţând rebuturi de Marius Barna sau Adrian Popovici), nu ar fi ajuns să vadă lumina ecranului.

Practic, filmul a fost început înainte ca Sitaru să dea lovitura la festivalul de la Locarno cu scurtmetrajul său “Valuri” (care a primit acolo Leopardul de aur) şi a putut fi terminat tocmai graţie acestui premiu, care l-a propulsat pe Sitaru (38 de ani) în “liga A”.

Toţi actorii au jucat benevol, ceea ce e încă un motiv pentru a bate obrazul CNC-ului. În fine, scenariul porneşte de la o idee a colegului de facultate al regizorului – la fel de talentatul Radu Jude -, ceea ce demonstrează o frumoasă (mai ales că atât de rară...) solidaritate de breaslă.

Lucrurile care singularizează “Pescuitul...” lui Sitaru în peisajul cinematografic de la noi (chiar şi în contextul aşa-zisului “nou val”) sunt maniera de a filma şi povestea.

Formal, este primul lungmetraj românesc filmat, cap-coadă, folosind ceea ce se cheamă “unghi subiectiv” - procedeu cinematografic care constă în a vizualiza totul din perspectiva unui personaj. Este modul cel mai apropiat de realitate, de fapt, chit că rezultatul poate să pară artificial (mai ales din cauza rarităţii acestui procedeu).

Ca subiect, “Pescuit sportiv” povesteşte un moment de criză în viaţa unui cuplu (oarecum ca în “Boogie”), cu diferenţa că aici este vorba de doi amanţi şi că în această relaţie intervine – întâmplător – o terţă persoană (o prostituată). Filmul este despre minciuni, despre aparenţe şi despre d