In mod cu totul neasteptat, apar in Romania semnele unui mod de a face politica un pic altfel decat inainte. Ma grabesc sa le semnalez cu bucuria de a putea nota si lucruri bune intr-un peisaj politic confuz, contradictoriu, in general previzibil si cam dezolant. Unul dintre aceste evenimente este conversatia cu presa a primarului general al Capitalei, doctorul Sorin Oprescu, la Zoo. "Trebuie sa schimbam ideea ca nu putem calca pe iarba. Vom realiza in parcuri anumite zone speciale, fiindca, intr-adevar, nu ai voie sa calci pe flori sau pe ronduri. In toate tarile de larga reputatie democratica, pentru asta este spatiul verde, sa te plimbi", a declarat in mod cu totul rezonabil edilul. "Eu sper ca pana in septembrie sa intarim Politia Comunitara pentru a pazi parcurile, astfel incat sa scada numarul celor care distrug mobilierul din spatiile publice." Ce ar mai vrea primarul? Sa creasca pedepsele pe seama celor care taie copaci si distrug mobilierul din parcuri, pe de o parte, relaxand, pe de alta, prezenta in parcuri a biciclistilor si a celor cu role.

Ei bine, mesajul ecologist pe care il lanseaza Sorin Oprescu de aceasta data difera de populismele stiute printr-un fapt la indemana de sesizat. El nu bate catre hohotitoare declaratii de ampla rezonanta, nu vine cu promisiuni enorme – sa zicem: ca rezolva integral problema parcarilor, gunoaielor, a fluidizarii traficului auto etc. –, ci, tocmai pe dos, propune un obiectiv minimal, sesizabil la nivelul cetateanului sufocat de poluare si de stresul deplasarilor zilnice intr-o metropola sufocata de bitum, gaze de esapament si ambuteiaje: sa se restituie catre omul obisnuit accesul la spatiile verzi. Chestiunea este punctuala si usor verificabila, nu risca sa se transforme intr-o vorbire generica, neaparat mediatizata cu mare ecou, despre binele general, vreo etica a convietuirii bla, bla, bla, bla, bla,