Această băltire în mocirla autohtonă e foarte profitabilă pentru toţi cei care au de ocolit o problemă-cheie. România a intrat oficial în Uniunea Europeană în 2007. După aceea s-a oprit. Greul abia începea, dar administraţia a preferat să privească la ceea ce se întâmpla ca şi cum ar fi fost la televizor, cu o pungă de floricele pe genunchi.
De întâmplat s-au întâmplat multe. Valul emigraţiei a atins cote uriaşe, generând venituri mari pentru stat, care le-a încasat cu recunoştinţă. Acelaşi val a generat însă probleme sociale la fel de mari, în faţa cărora statul a ridicat elegant din umeri.
Peste două zile se termină ceea ce am putea numi "campania mică" a lui 2009. Campania de încălzire. Patru săptămâni ce permit concluzii interesante pentru ceea ce este peisajul politic actual.
Când vorbesc despre o "campanie mică" nu vreau să fac ierarhizări de importanţă. Constat, pur şi simplu, o stare de lucruri. Tema europeană, importantă, evident, pentru aceste alegeri, a fost aproape total acoperită de tematica internă, reală sau inventată, fără nici o legătură cu obiectul alegerilor, dar foarte legată de interesele pe care le au partidele pe termen mediu sau lung.
De fapt, dezbaterile au avut trei subiecte esenţiale: Unu: cine a distrus mai temeinic şi mai profund România? Doi: va candida Traian Băsescu la prezidenţialele din toamnă? Trei: ştie să vorbească Elena Băsescu?
Această băltire în mocirla autohtonă e foarte profitabilă pentru toţi cei care au de ocolit o problemă-cheie. România a intrat oficial în Uniunea Europeană în 2007. După aceea s-a oprit. Greul abia începea, dar administraţia a preferat să privească la ceea ce se întâmpla ca şi cum ar fi fost la televizor, cu o pungă de floricele pe genunchi.
De întâmplat s-au întâmplat multe. Valul emigraţiei a atins cote uriaşe,
generând veni
