SIBIU. Spectacolul lui Victor Ioan Frunză descrie dramele oamenilor simpli, care visează, din crâşme sordide, alte vieţi, pe alte tărâmuri. Sursa: Adriana Grand

Piesa maghiarului Egressy Zoltan, în tinereţe baterist într-o formaţie rock, montată de Victor Ioan Frunză la Baia Mare, şi adusă la Festivalul Internaţional de Teatru, a avut două reprezentaţii la Teatrul de Vară din Sibiu. În ciuda ploii mocăneşti, ca şi la „Metamorfozele” lui Purcărete, spectatorii au rezistat acoperindu-se cu pungi de plastic şi au râs cu lacrimi sau şi-au pierdut, în ploaie, zâmbetul amar. Portugalia e ca Moscova lui Cehov, vrei să ajungi acolo, crezi că acolo se va sfârşi toată nefericirea ta, e un tărâm mult visat şi niciodată atins, stropit de magia fado-ului, de valurile mării, de un inefabil „saudade”, în portugheză, sinonim al dorului de la noi.

Bazar bizar

Cel mai mult impresionează, în spectacol, autenticitatea atmosferei de „bazar bizar” dintr-un târg uitat de lume, Irgancz, inexistent, de fapt, în Ungaria. Paradoxul face să recunoşti atmosfera în orice cârciumă de la ţară, din România, să ai un „déjà vu” năucitor: feţe de mese în carouri, butelii, un aragaz, o tejghea, pahare de o culoare incertă, un frigider cu un Christos galben răstignit, nişte pitici roşii, o maşină- automat de jocuri, căreia trebuie să-I dai un şut ca să se pornească, nişte miri - păpuşi de plastic, sumedenie de obiecte mărunte kitchoase, de toate culorile, unele peste altele. Este meritul Adrianei Grand, care a creat o scenografie ruptă perfect din realitatea buticurilor ieftine de la ţară.

Sfeclă o iubeşte pe Fundă

Şi pe actori îi recunoşti, ca personaje reale, în orice crâşmă. Fata, Fundă (Gabriela Chirilă/ Gabriela Del-Pupo) e simplă, dar „curată”, deşi Sfeclă (Ovidiu Mihăiţă), ex-poliţist, a cam „avut-o” o dată. Tatăl ei, Lajos (Valeriu Do