Craiova - Timişoara, o încercare grea pentru toţi şoferii, indiferent de sex, vârstă ori marcă a maşinii conduse. Un drum infernal, pe care foarte mulţi vor începe curând să-l străbată, îndreptându-se spre destinaţii de vacanţă în Europa. Dacă se vor încumeta la acest chin, vor avea parte de şapte ore de semafoare, restricţii şi teren accidentat, nervi întinşi la maximum şi o îmbogăţire subită a vocabularului personal.
9.00 dimineaţa. Soarele clipeşte ştrengar, anunţând călduri toride. Nu-l luăm în seamă, avem AC - ne încurajăm, în timp ce ne pregătim pentru marea încercare. Verificăm scurt maşina - a fost la revizie acum două săptămâni -, facem câteva cumpărături absolut necesare: apă, suc, fructe. Spunem în gând o rugăciune, ne închinăm la toate bisericile din drum... Şi gata. La 9.15 fix ieşim din Craiova. Emoţiile sunt mari: destinaţia finală e Timişoara. Adică avem de parcurs un drum nu doar lung, ci şi greu. Câte opriri vom face, în câte semafoare ne vom poticni, cât de bine va suporta maşina terenul accidentat şi atât de înjurat de toţi şoferii care au avut de-a face cu el până acum sunt întrebări care ne cresc tensiunea arterială. Restricţia de 50km/h ne enervează de la început. Hei, doar am ieşit din Craiova, ce se întâmplă?! Maşinile zboară pe lângă noi, oarbe la indicatoare. Înghiţim în sec, dar nu cedăm: ne-am propus să respectăm toate regulile, chit că vom sta pe drum o zi întreagă! Numai aşa vom şti exact ce înseamnă un drum al craioveanului până în vestul ţării, fie că iese sau nu din ţară...
35 de minute până-n Filiaşi
Restricţia se schimbă din scurt: 70km/h, apoi, înainte de giratoriu, 40, şi în nici o sută de metri revine la 50. Drumul e ca uns, nici o crăpătură nu taie asfaltul. Deci: de ce? În fine, om trăi şi om vedea, ne îmbărbătăm singuri şi tragem aer adânc în piept. Un lucru ştim sigur: suntem doar la început
