Un lucru adesea trecut în plan secund: formaţiunile politice autohtone implicate în turnirul electoral pentru Parlamentul European nu merg la Bruxelles să-şi susţină pe cont propriu cauza, în cazul succesului la urne. Formula birocratică a spaţiului comunitar presupune altceva: câştigătorii se vor supune, cel puţin teoretic, unor identităţi transnaţionale bazate pe afinităţi politice reperabile. Sursa: Reuters Un membru PDL validat de testul urnelor va merge la Bruxelles pentru a face parte din Grupul PPE-DE, colocvial denumit “al popularilor europeni”. Un candidat PSD cu parcurs similar ar întregi rândurile Grupului Socialist. Iar exemplele ar putea continua.
Până la data alegerilor, EVZ vă oferă tabloul celor şapte formaţiuni pan-europene implicate în luptele de culise ale legislativului european. Cunoaşterea lor înseamnă, în definitiv, cunoaşterea locului unde votul fiecărui român care se va prezenta la urne pe 7 iunie s-ar putea duce. PPE-DE este cel mai mare grup politic din Parlamentul European, poziţie pe care o deţine cu autoritate din 1999. În prezent, aproximativ 37% din europarlamentarii de la Bruxelles sunt membri ai PPE-DE, mai exact 288 din 785. Grupul reuneşte creştini-democraţi, conservatori şi, în general, forţe partizane care se revendică de la spectrul politic de centru-dreapta. Interesant este faptul că PPE-DE e singurul grup din cele şapte prezente în Parlamentul European care conţine membri din toate cele 27 de state comunitare.
Principala prioritate doctrinară a “popularilor” este “rezistenţa în faţa politicilor de stânga şi promovarea unei Europe mai competitive şi mai democratice”. Majoritatea clară de care se bucură grupul, într-un corp politic oricum dominat de partidele ne-socialiste, îi permite să impună de aproape zece ani agenda UE.
Formaţiunea se revendică de la tradiţia moderaţiei instituită de R
