Metamorfoza
Fata in casa al lui Sebastián Silva vrea sa ne convinga ca oricine merita o a doua sansa. Pe mine m-a convins. Prima parte a filmulului e un thriller menajer (i.e. cu menajere), avand-o in prim-plan pe acritura Raquel (Catalina Saavedra este, la fel ca si Birgit Minichmayr, o favorita la premiul pentru interpretare), care a lucrat mai bine de doua decenii in aceeasi casa (devenindu-i stapana din umbra), motiv pentru care se simte membru al familiei si terorizeaza fara scrupule pe oricine ar putea atenta la pozitia sa. In a doua parte, aceasta protagonista absolut detestabila se umanizeaza treptat, sub influenta neasteptata a unei noi colege, ajungand chiar pe punctul de a face sex… Glumesc: metamorfoza sa este mai putin triviala si mult mai profunda, iar regizorul izbuteste s-o faca credibila, abtinandu-se sa judece si sa moralizeze. Asa incat, daca la inceputul filmului ne venea s-o dam pe eroina cu capul de toti peretii, la sfarsit am invita-o in vizita. Cu conditia sa n-avem pisici…
Jeg
O istorie completa a esecurilor mele sexuale de Chris Waitt nu ar fi trebuit sa intre in competitia nici unui festival care se respecta. Premisa era promitatoare (regizorul, aparent un vesnic loser, decide sa-si intervieveze fostele iubiri, pentru a intelege de ce i-au dat papucii cu toatele), dar e lepadata rapid. Filmul este chiar amuzant. Asta timp de vreo cinci minute. Pentru ca, in urmatoarele 90, se transforma intr-un calvar. Nu ma intereseaza cat din el e (auto)documentar si cat (auto)fictiune, ci cat adevar si cat minciuna (manipulare, mercantilism s.cl.). Mie mi se pare un fake cap-coada. Regizorul nu are absolut nimic de spus, el stie doar ca e profitabil sa-ti etalezi viata (sexuala) de cacao, pentru ca oamenii au placerea perversa de a asista la umilinta altora, asa ca ne dovedeste ca poate ajunge veeery low (iar drumul de la auto
