Autoritatile transnistrene au anuntat ca vor adopta steagul rusesc si rubla, ca o masura de definire a identitatii proprii a regiunii separatiste. La Chisinau, lucrul e vazut, desigur, ca o provocare, insa el arata cat de importante pot fi aceste simboluri pompoase ale suveranitatii, pe care le fluturam mandru sau le distrugem cu ura. In Vest, drapelul belgian e ars ritualic de nationalistii flamanzi care vor independenta entitatii lor administrative. In Cehia, euroscepticul presedinte Vaclav Klaus a pus sa fie date jos steagurile europene de pe castelul din Praga inca din prima zi in care si-a preluat functia. Tot asa, Macedonia postiugoslava a fost nevoita sa-si modifice primul steag, care reprezenta o celebra stea (sau soare) gasita intr-un cavou arhaic din Grecia, despre care se presupune ca ar fi cavoul dinastiei lui Alexandru si a tatalui sau, Filip.

Grecia s-a opus folosirii acelui simbol pe steagurile Macedoniei vecine, care in cele din urma a fost nevoita sa-si schimbe drapelul. Moldovenii romanofoni isi pun, desigur, intrebarea de ce nu pot si ei sa fluture steagul romanesc (la urma urmei, aproape identic cu cel al Republicii Moldova) si de ce puterea vrea sa-i convinga ca ei vorbesc un dialect aparte cand, pe de alta parte, transnistrenii pot sa isi spuna pur si simplu rusi. Pe ce se bazeaza afirmatia comunistilor de la Chisinau ca moldovenii ar vorbi un grai aparte? Ei bine, o replica celebra, atribuita de obicei maresalului francez Lyautey, spune ca diferenta dintre o limba si un dialect este urmatoarea: "O limba e un dialect care are o armata si o flota". si care flutura si un drapel, ar fi putut adauga maresalul, intr-atat steagul, ca substitut al totemului tribal, a devenit, printr-o metonimie mistica, simbolul in care se condenseaza identitatea nationala.

In multe tari, legea nu tolereaza insulta adusa drapelului, iar m