- Editorial - nr. 309 / 4 Iunie, 2009 Daca ar fi sa ordonam marile prioritati ale omenirii, care isi cer o rezolvare rapida, pentru a-si asigura continuitatea existentiala, pe primul loc se situeaza, de departe, incetinirea cresterii demografice. Stoparea galopului in care aceasta a intrat din 1950 incoace este determinanta in mentinerea unui echilibru intre resurse si nevoia de resurse. Dublarea la un interval de 35 de ani a populatiei globului, asa cum reiese din calculele pe baza sporului existent, ar determina un adevarat dezastru ecologic, planeta Pamant fiind incapabila sa sustina in viitorul imediat traiul a 14 miliarde de oameni, prin anii 2050, darmite a 28 de miliarde pe la sfarsitul secolului. Asa cum am mai aratat, exista semne ca dinamismul demografic se va potoli in zonele critice cunoscute deja: Asia de Sud si Sud- Est, Africa si America Latina. In acest sens, Comunitatea Internationala va trebui sa insiste mai mult, dar si sa contribuie mai substantial pentru a fi sigura de inlaturarea acestui cosmar. Chiar daca cresterea demografica se va domoli in viitor, presiunea pe resurse va creste puternic, date fiind pretentiile firesti ale fiecarei natiuni de a asigura un standard de viata decent fiecarui cetatean. Din pacate, zilele resurselor energetice clasice sunt numarate. Cele mai amenintate de epuizare sunt petrolul si gazele naturale, de altfel cele mai valoroase pentru care specialistii nu dau, la ora actuala, mai mult de 30-40 de ani. Rezervele de carbuni sunt intr-adevar mai consistente, dar acest fosil, ca si lemnul de altfel, are inconvenientele lui in utilizare, iar lichefierea lui n-a dat rezultatele scontate. Nici valorificarea reziduurilor petroliere, a nisipurilor gudronate si a sisturilor bituminoase. Ca urmare, omenirea se afla oricum in fata unui impas major si din punct de vedere energetic. Si chiar daca, pe ici pe colo, ar mai