Nicicand romanii din Italia nu au fost atat de “bagati in seama” cu ocazia alegerilor, ca inainte de “europenele” de duminica. Au venit reprezentanti din ministere, ba chiar si un ministru, ca sa se asigure ca totul este pregatit din punct de vedere logistic, au fost convocati consulii la Roma, s-a facut apel la constiinta civica a conationalilor, s-au distribuit materiale informative. Ba chiar s-a deschis un numar record de sectii de vot: 16!
Paradoxal, cu doi ani inainte, cele 9 sectii pregatite in Peninsula erau considerate de oficialitati suficiente. Pentru referendumul din 2007, sute de romani au cerut deschiderea unor sectii suplimentare, mai aproape de comunitatile numeroase. Au cerut romanii sectii de vot in sudul Peninsulei si in insule. Sub acuzatia de “pasivitate electorala” si sub pretextul “lipsei de fonduri”, cerintele le-au fost ignorate: “sectiile de vot sunt suficiente”, au declarat autoritatile de la Bucuresti.
Astfel, participarea romanilor din Italia la vot, si asa ingreunata de distanta fata de urne si de procedurile birocratice, a fost in cadere libera: de la un maxim de aproape 10.000 de votanti la referendumul din mai 2007 s-a ajuns la 3800 pentru ultimele alegeri parlamentare.
Dar cum se explica oare faptul ca autoritatile din tara au devenit atat de atente la alegerile europene care se vor desfasura peste cateva zile? Cum se explica o asemenea grija parinteasca fata de “capsunari”?
Explicatiile pot fi mai multe: ori administratia vrea sa ia o nota buna la purtare, in calitate de “elev cu drepturi depline” in clasa europeana, ori politicienii romani isi pregatesc deja terenul pentru alegerile prezidentiale din toamna. Ori, pur si simplu, politicienii incep sa-si dea seama ca, romanii din diaspora pot schimba soarta alegerilor din tara, asa cum au facut-o la scrutinul precedent.
Indiferent
