Probabil, articolele aparute in TIMPOLIS, de-a lungul vremii, pe tema duty-free-urilor, ar umple, singure, editii intregi de ziar. In ciuda lor, lucrurile au mers mai departe pe linia pe care au fost gandite sa mearga, fara ca vreun factor extern sa le bulverseze.
Poate, unii ne considera naivi, altii, penibili, din cauza inversunarii cu care scriem despre acest subiect, in ciuda unei lipse inechivoce si, e drept, frustrante de feed-back din partea autoritatilor. Nu suntem, insa, nici naivi sa credem ca un material de presa va avea puterea sa schimbe ceva in acest sistem, cel putin nu inca, nici ca o campanie media pe aceasta linie ar fi mai persuasiva. Nu ne consideram, insa, nici ridicoli scriind despre un fenomen, catalogat de la cel mai inalt nivel al tarii, drept generator de criminalitate organizata si coruptie. Nu e ridicol sa scrii despre o anomalie ignorata de autoritati, despre o casta tarata, la fel cum nu e ridicol sa spui, in atare situatii, ca vezi doar o lupta mimata, ca toate armele cu care ar trebui purtata sunt gandite a fi inofensive. Ridicola si, mai mult de atat, jignitoare e dezinvoltura insolenta cu care e tratata problema.
De ce am revenit asupra acestui subiect? In urma unei solicitari de informatii facute Directiei Regionale pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara, TIMPOLIS a aflat o informatie in fata careia nu stii cum ar trebui sa reactionezi : sa razi, sa te lasi coplesit de lehamite, sa te resemnezi ori sa te lasi cuprins de disperare, gandindu-te ca viitorul nu are cum sa sune bine. Pe parcursul anului 2008 - cand, la bilanturi, Directia Vamala Timisoara isi numara capturile in tigarete, nu in pachete sau baxuri - in cadrul a 40 de controale facute la cele zece duty-free-uri din Timis, institutia a aplicat amenzi care, cumulat, ajung la 1.500 de lei. Ceea ce poate fi preambulul unui basm...
Un basm continuat,
