Actor, în prezent, al Teatrului Odeon, Marius Stănescu (absolvent, în 1993, al UNATC Bucureşti, clasa profesorului Alexandru Repan) este una dintre prezenţele cele mai cunoscute în teatrul contemporan. Printre rolurile care l-au consacrat, trebuie amintite: Mircea Aldea din Gaiţele (2002) de Alexandru Kiriţescu, regia Alexandru Dabija, Santiago din Alchimistul (2002) de Paolo Coelho, regia Radu Macrinici, Lord Henry Wotton din Portretul lui Dorian Gray (2004) de Oscar Wilde, regia Dragoş Galgoţiu, Romeo Daddi din Nu se ştie cum (2005) de Luigi Pirandello, în regia lui László Bócsardi. Rolul din Hamletmachine i-a adus şi confirmarea UNITER, care i-a acordat Premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal, în 2007. În stagiunea prezentă îl regăsim pe Marius Stănescu în rolul unui Hamlet shakespearian, în piesa montată de László Bócsardi la Teatrul Metropolis. Succesul pe care l-ai avut în 2007 cu interpretarea din Hamletmachine, în regia lui Dragoş Galgoţiu, după piesa lui Müller, a trimis inevitabil la întrebarea „pe cînd un Hamlet original pentru Marius Stănescu?“. Iată că acum montarea lui Bocsárdi, de la Teatrul Metropolis, ţi-a oferit această ocazie. Cum ai resimţit trecerea de la Hamletul lui Müller la cel al lui Shakespeare şi în cel fel te-a influenţat în rolul de acum experienţa din Hamletmachine? Personajul din Heiner Müller s-a născut primul, oarecum într-o ordine inversă, pentru că, în mod normal, ar fi trebuit – sigur, cu ghilimelele de rigoare – să trec prin Hamletul lui Shakespeare concret ca să pot să înţeleg mai bine Hamletul lui Heiner Müller. Dar tocmai din acest motiv, studiul pe Hamlet, atunci cînd am făcut Hamletmachine, a fost mai intens şi sigur că şi eu am fost mai curios în ce fel îl influenţează Hamletul lui Müller pe Hamletul lui Shakespeare şi invers, şi am constatat că Hamletul lui Müller, după premiera cu piesa lui Bocsárdi, s-a