In sfarsit o comedie adevarata! Nia Vardalos, protagonista din „My Big Fat Greek Wedding” (2002), ajunge in Grecia pe post de ghid turistic. Filmul are un start mizantrop si un final dulce. Razi de la inceput si pana la sfarsit. De recomandat pe orice vreme.

Nu mai tin minte replici. Stiu insa ca de mult n-am mai ras asa la o comedie. „Sejur cu surprize” (nefericita transpunere a unui titlu care suna in engleza atat de bine) incepe in cheie inalta, etaland trasaturile nationale ale turistilor.

Georgia e ghid turistic in Grecia. S-a stabilit in America, are studii superioare de istorie, dar a revenit in Atena si acum isi mananca nervii.

Experienta din campul muncii ii permite sa izoleze imediat glumetul enervant dintr-un grup de turisti.

Stie ca australienii beau tot timpul, ca cei din Canada sunt politicosi (o canadianca se loveste de un stalp pe care e un afis cu animale si mangaie animalele, jenata), ca din grup nu lipseste niciodata cuplul care se cearta.

Si ca sub niciun chip nu trebuie sa-i confunzi pe canadieni cu americanii.

Singurul lucru pe care Georgia nu-l observa este ea insasi. Exista o legatura cauza-efect intre nefericirea ei si notele proaste pe care le primeste de la turisti.

Povestea e simpla, dar scenariul aproape genial, plin de poante bune, de replici intr-adevar haioase, de ironii care nu ustura si de un joie de vivre sanatos, preluat cu tot cu citatul de rigoare direct din „Zorba grecul”.

De altfel, scenaristul Mike Reiss (care a colaborat anterior si la realizarea lui „The Simpsons”, serialul si filmul) face un slalom strans printre locurile comune despre (vacanta in) Grecia, dar mai interesant e felul in care ne modifica din mers perceptia asupra unor personaje care initial aproape ca ne scoteau din minti si pe noi.

Donald Petrie, al carui talent