Ray Loriga şi Andrés Barba au fost în Bucureşti. După o săptămînă de discuţii la masă, ca între prieteni, dar şi la masa publică din Librăria Cărtureşti, după lansările celor două cărţi în limba română şi după ce i-am văzut manifestîndu-se şi altfel decît în textele lor literare, e uimitor cum se schimbă perspectiva. Andrés Barba, care părea din CV-ul său un scriitoraş cuminte, absolvent al celei mai prestigioase universităţi spaniole şi profesor acolo, a devenit în carne şi oase un tînăr destul de teribilist, înclinat spre glume cu aer sexist, foarte mîndru că a fost „dat afară“ de la Complutense pentru că nu se ducea la ore, foarte neîncrezător în predarea literaturii, foarte sigur pe el şi mefient faţă de premiile literare spaniole, în fine, exact tipul scriitorului tînăr şi de succes căruia îi place să provoace cu orice preţ. Andrés BARBA Sora Katiei Traducere de Luminiţa Voina-Răuţ, Editura Vellant, 2009, 182 p.

Ray LORIGA Eroi Traducere de Florin Galiş, Curtea Veche Publishing House, Colecţia „Byblos“, 2009, 180 p. Cunosc specia foarte bine din spaţiul românesc, dar era pentru prima dată cînd o vedeam în variantă spaniolă. Ray Loriga, cu tatuajele şi biografia sa de rocker al literaturii, cu o viaţă tumultoasă surprinsă în detaliu de tabloidele spaniole (are doi copii cu cîntăreaţa Christina Rosenvinge, care a cîntat cu Sonic Youth, a avut o relaţie cu manechinul Elena etc.), s-a dovedit a fi exact contrariul a ceea ce ne aşteptam. Extrem de politicos şi de punctual, jovial, deschis şi cu o extraordinară diplomaţie în discuţiile în contradictoriu (trebuia să-l fi văzut combătînd o tînără româncă de stînga, cu glume şi exemple din New Yorkul unde a trăit mulţi ani), Ray Loriga ne-a cucerit. Pe terasa de la Motoare, la 3 dimineaţa, după ce a trebuit să ne despărţim pentru că Loriga şi prietena lui Fatima aveau avion a doua zi, am rămas cumva no