Invitat: Vlad Zografi

Draga Vlad,

Fiindcă eşti singurul autor de teatru pe care-l cunosc personal şi ale cărui piese le-am şi citit, cu mare pasiune, n-o să te supere, cred, că mă adresez ţie cu întrebările despre Sebastian şi despre prima lui piesă. Ştii cum a ajuns Sebastian să scrie teatru? În urma unui pariu. Cea pe care o numeşte la un moment dat, în jurnal, o destul de oarecare Odette, în timp ce el ar fi un Swann "şi mai oarecare", femeia de care e îndrăgostit, Leny Caler, povesteşte episodul pariului în memoriile ei intitulate Artistul şi oglinda (Universal Dalsi, 2002). Se pare că Sebastian, care vedea mai toate piesele şi scria cronică dramatică, n-avea cuvinte flatante despre dramaturgi. Deşi subiectul favorit de discuţie cu Leny era tocmai teatrul, părerile lor erau contrare, iar serile se terminau adesea, spune actriţa, cu certuri violente şi despărţiri definitive (care durau o singură zi). Pe Leny o irita modul batjocoritor în care vorbea interlocutorul ei despre autorii de teatru contemporani lui. Şi-atunci, exasperată, i-a spus într-o zi: "Dacă-i chiar atât de simplu să scrii piese, dacă a scrie teatru este, după părerea ta, treaba cea mai uşoară, apucă-te şi scrie şi tu una, să vedem dacă reuşeşti, dacă eşti în stare!" Replica lui Sebastian a venit prompt: "- Pariezi cu mine că, în mai puţin de-o lună, îţi aduc o piesă? O piesă în trei acte gata?"Leny nici nu-şi dorea mai mult, a pariat, deşi credea că totul e doar o glumă. Însă: "După o lună de zile mă cheamă Mihai la telefon şi-mi spune:ŤAi pierdut pariul! Piesa mea este gata, când vin să ţi-o citesc?ť"A doua zi, povesteşte actriţa, Sebastian a venit "cu manuscrisul la subsuoară"şi a dovedit nu că teatrul e un gen minor, ci că el are talent de dramaturg.

M-a interesat să văd acelaşi episod în jurnalul lui Sebastian (Humanitas, 1996). Din discreţie