La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam. Bagarea in iarna Motto: „A-nceput de ieri sa cada, Da’ mai dureaza" (Din „Iarna pe sulita") Romanii se pregateau de iarna ca soldatii de asalt. Transee, e drept, nu sapau inca, de aceasta activitate ocupandu-se diverse Regii Autonome (a caror existenta, de altfel, constituia un periculos precedent, invocat de UDMR). In schimb, seara era o adevarata feerie: prin bezna oraselor, in mai toate balcoanele, aparatele de sudura scanteiau de toata frumusetea. Cetateni si cetatence asteptau cu speranta luna cadourilor. Cat despre muraturi, ei, bine, acestea puteau fi vazute zilnic, in direct si la o ora de varf. - Ieri, ii marturisi Zizi Luminitei, eram intr-un sir de troleibuze care stateau spre Drumul Taberei. Nu vorbea nimeni. Si dintr-o data am avut revelatia: „Ne duc la dormitoare!". - Pai, da, suspina fata, conform programului guvernamental. E un program de scurta durata, stii? Vreo doua-trei zile... - Se poarta mode mini, ridica Zizi din umeri. Aud ca dupa vizita de o zi in Franta urmeaza una de cinci minute la Moscova. - E suficient, opina Luminita. Pentru un „Drepti!"... Caine interpreta gresit si lua pozitia indicata. - Pe loc repaus!, il potoli stapanul. Ca sa se mai incalzeasca putin, iesira in targ. Liftul era, ca de obicei, blocat, iar dinauntru se auzea: - Aici Pasarica... N-am putut sa iau legatura cu sursa... Mai zi o data: noua cifra la telefon se formeaza inainte sau dupa ce vorbesti?... Nu rade, vita, ca eu am facut la seral si nici nu era lumina! In oras, cei trei regasira agitatia specifica apropierii sarbatorilor: o explozie de butelie, un sofer care intrase in crasma cu tot cu camionul, cateva inmormantari, veselie mare. O tan