Pasiunea lui pentru munţi l-a îndemnat să-şi părăsească oraşul natal şi să se stabilească în Băile Herculane, la o aruncătură de băţ de munte. Profil
Născut - 28 mai 1962, la Bocşa
Educaţie - Liceul de Poştă şi Telecomunicaţii din Timişoara
Pasiuni - Toate sporturile, în afară de fotbal
Familie - Căsătorit, are un băiat de 19 ani pe nume Hardvic
A început să cocheteze cu alpinismul în anul 1981, când căţărările sale erau doar o pasiune. Ambiţios din fire, a început să facă alpinism de performanţă trei ani mai târziu. A obţinut multe premii, la vremea respectivă dorindu-şi enorm să urce pe podium. „La început îţi doreşti foarte mult să fi în frunte. În timp îţi dai seama că sunt alte lucruri mult mai importante cum ar fi să salvezi un om“, a spus bărbatul.
Altruism ca hrană spirituală
Întrebat care este cea mai mare satisfacţie profesională până la ora actuală, alpinistul a spus că să ajuţi pe cineva când are nevoie nu se compară cu multe alte lucruri. „Asta valorează mult mai mult decât un trofeu sau un loc pe podium“, a completat bănăţeanul. Pentru că şi-a ales una dintre cele mai periculoase meserii, alpinistul nu a fost ocolit de accidente. După şapte ani de experienţă, Bruno Adamcsek şi-a văzut moartea cu ochii în Munţii Făgăraş. „În timp ce escaladam, s-a rupt o cornijă din munte şi am căzut în gol de la o distanţă de 160 de metri. Timp de câteva secunde am putut să reflectez asupra vieţii mele, asta pentru că eram conştient că nu mai aveam nicio salvare“, a spus alpinistul.
La un pas de moarte, alpinistul s-a gândit la trei lucruri. „Urma să mă căsătoresc, aşa că prima oară m-am gândit la iubita mea, care-mi este acum soţie. M-am gândit apoi la mine, aveam un regret pentru mine însumi că nu am să mai fiu şi în al treilea rând, mă gândeam că aş mai fi avut foarte multe lucruri
