Părinţii nu-i văd pe cei mici ca pe nişte cetăţeni cu drepturi egale, ci ca pe nişte animăluţe care trebuie dresate, chiar şi prin metode violente. Psihologii atrag atenţia că violenţa, cu toate formele pe care le îmbracă, nu dă rezultate decât pe moment, dar le mutilează pe viaţă sufletele celor mici. Citiţi şi
VIDEO Violenţa în şcoală, o tendinţă a ultimilor ani. Cum poate fi combătută?
Bucureşti: Şcolile din sectorul 1 vor avea butoane de panică până în iunie
Bistriţa: Bătaie în curtea şcolii
„Mă numesc Adina, am 15 ani şi am o problemă: mama este plecată de doi ani în Franţa, iar eu locuiesc cu tata şi cu bunicii. Tatăl meu consumă băuturi alcoolice şi este agresiv verbal cu mine, de aici şi lipsa de comunicare dintre noi. Cum aş putea să relaţionez mai bine cu tatăl meu? Ce l-ar putea determina să-şi schimbe comportamentul faţă de mine?”.
„Sunt Ioana şi am 14 ani.
V-am sunat pentru că părinţii mei mă bat, mai ales mama. Deşi mai am încă patru fraţi, părinţii numai pe mine mă lovesc şi îmi adresează cuvinte jignitoare. Din această cauză am plecat de acasă şi locuiesc la rude sau dorm câteodată afară, pe stradă. La şcoală nu mai merg din clasa a V-a. Vă rog să mă ajutaţi!”.
„Mă numesc Raluca şi am 14 ani. De ceva timp mama mea este extrem de violentă cu mine. Tatăl meu a plecat la lucru în Italia şi nu mă poate ajuta, iar bunicii materni nu mă înţeleg, considerând că mama mea are dreptate. Îmi este teamă să mă întorc acasă, acum sunt pe stradă şi nu ştiu unde să mă duc. Aş putea să apelez la bunicii din partea tatălui, însă aceştia locuiesc într-o altă localitate şi nu pot să iau legatura cu ei.”
„Mă numesc Diana, am 11 ani şi am apelat «Telefonul copilului» pentru a vă povesti faptul că Dănuţ, colegul meu de bancă, este bătut de tatăl său. Cred că aseară Dănuţ a fost bă
