Magazinele pentru săraci, apărute cu mare fast în urmă cu şapte ani, au avut o istorie foarte scurtă. La puţin timp după înfiinţarea economatelor, preţurile produselor de bază, destinate persoanelor cu venituri foarte mici, au ajuns la fel de ridicate ca în orice magazin. Patronii care gestionau economate spun că nu au rezistat pe piaţă la preţuri reduse.

„Aveam o pensie de 40 de lei şi, când am auzit de economate, mă gândeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Dar nu am făcut nici o afacere că şi acolo era preţul la ulei şi zahăr la fel ca în orice magazin“, spune nea Marin, care în cei 74 de ani ai lui a cumpărat „tone de ulei şi zahăr“. În Craiova se înfiinţaseră 20 de magazine-economat în anul 2002, dar proiectul a murit aproape din faşă. Erau, de fapt, raioane-economat create în interiorul unor lanţuri de magazine, unde produsele se găseau la preţuri mai mici decât în rest. Primăria Craiova spune că magazinele de acest tip au funcţionat „până în 2003“, după care au dispărut. „Erau economate în magazinele ALIA, Helin şi altele. Acolo, produsele de bază se vindeau fără adaos comercial, iar preţurile erau, iniţial, mai mici decât în alte magazine“, spun reprezentanţii Primăriei Craiova. Erau amplasate în aproape toate cartierele, în Rovine, Craioviţa Nouă, 1 Mai, în apropierea Gării Craiova etc. Hotărârea de Guvern nr. 469/2002 privind înfiinţarea economatelor stipulează faptul că preţurile unor astfel de produse trebuia să fie cât mai mici. Acelaşi act normativ arată că firmele care au economat şi producătorii care îşi comercializau produsele prin intermediul unor asemenea magazine beneficiau de înlesniri la plata impozitelor şi taxelor locale. Municipalitatea avea rolul să identifice persoanele cu venituri de până la 50 de lei pe lună pe membru de familie şi să stabilească unde se află economatul cel mai apropiat de domiciliul fiecăruia. Apoi p