A fugit în Occident chiar înainte de ´89 şi după 20 de ani de viaţă şi studiu „dincolo”, a asimilat o întreagă filosofie privind Uniunea Europeană şi globalizarea Augustin Ostace a emigrat chiar înainte de Revoluţie. „Am fugit în Occident în ´88, pe timpul comunismului. Nu mi-a venit să cred că nedreptatea ajunsese la nişte proporţii greu de acceptat pentru un om cât de cât raţional. Mi-am cumpărat maşină, m-au anchetat pentru asta.

Mi-am cumpărat ghiul, m-au întrebat de unde am aur. Pe atunci totul era interzis, erai bătut, omorât. Nu vedeam sfârşitul comunismului”, povesteşte Ostace. Ajuns „dincolo”, a făcut de toate pentru a supravieţui. „Am lucrat de toate: am spălat pe jos, am îngrijit oameni, am fost gigolo la babe, am lucrat ca medic, am lucrat ca jurnalist...”, mărturiseşte el. Însă preocupările lui nu au gravitat doar în jurul supravieţurii, ci s-au aplecat şi asupra vieţii intelectuale. Inspirat din experienţele sale, a scris mai multe romane: „Nesfârşitele frontiere”, „Emigrant iniţiatic”, „Rătăcitorul timpurilor”. „M-am adaptat muncind şi învăţând”, conchide scriitorul.

Românii sunt europeni

În prezent, Augustin Ostace participă regulat la cursurile Universităţii „Albertus Magnus”din Köln: cursuri de filosofie, medicină, astronomie şi chiar matematică. „Filosofia secolului XXI înseamnă enciclopedismul şi interdisciplinarismul”, subliniază el. De 12 ani locuieşte în Germania, unde, înafară de a fi medic, face parte din mai multe cercuri intelectuale.

A devenit extrem de interesat de Comunitatea Europeană şi de fenomenele care o însoţesc, dar mai ales de integrarea României în această comunitate, cu toate valorile ei. „Fiinţa umană este elementul principal al acestei structuri. Noi nu avem o altă categorie căreia să ne adresăm, decât fiinţei umane: omului bătrân, tânăr, suferind, omului de pretutinde