Înainte de vorbirea mea, una dintre ele, recital al unui, cum naiba îl cheamă?, cantautor, foarte bun. Ajuns la cuvânt, când el încheie, le spun celor din numeroasa asistenţă: "Nu ştiu ce mă face să cred că nu prezenţa mea o doriţi în momentul ăsta mai mult şi mai mult."
Se confirmă, televiziunea te face om. De când cu discursul nostru ecologic despre Ateneu, telefon după telefon. La târg, tocmai când Marin Mincu îşi notează numărul nostru trece pe lângă noi Ion Iliescu, însoţit de cameramanul aferent. Dacă mă nemureşte şi ăsta, din cauză că mă ţii de vorbă, îi spun lui Marin, nu te mai cunosc.
A treia glorioasă s-a încheiat, cum altfel ?, glorios. La autobuz, unei doamne îi căzuse sub roată un superb balon, cumpărat pentru vreun nepot. Bineînţeles că m-am aplecat, să-l apuc şi să i-l dau. Bineînţeles că l-am spart. Iadul e pavat cu bune intenţii, am încercat să-i explic.
Cu târgul, sunt un Niculăiţă minciună nevinovat. Nimeni nu mă crede că, după trei zile dintr-astea, alte trei zac lat.
Doi jucători de tenis m-au reabilitat pentru timpul pierdut cu ei la Roland Garros. Au spus vorbe pe care nu le prea auzi de la intelectuali. Primul, "nr. 1 mondial", "cel mai mare al tuturor timpurilor", a încasat-o rău. La premiere, adresându-se publicului: "Oui, c'est moi." Adică, eu şi nu altul am pierdut în aşa hal. "Am încercat să fac mai mult, nu s-a putut, a fost prea bun." Iar celălalt: "Aţi aflat cum ştie să piardă un mare campion."
Cină cu Sara şi somităţi artistice, medicale, de azi şi de ieri. Cineva ne povesteşte cum, găsindu-se în Australia chiar de Paşti, i-a telefonat preotului român, să afle ce trebuia ştiut despre locul şi ora slujbei. Omul, extrem de neprimitor şi de suspicios. Pe urmă, povestitorul întâlneşte un general de securitate, acum în S.R.I. "Eu de când le-am spus să-l schimbe!..." se
