Desi limitat la numai doua zile, Tzig’n’jazz a fost si la a doua sa editie, desfasurata la Paris in 26 si 28 mai, un succes consemnat inclusiv de presa pariziana. Sala Trianon din Montmartre a fost arhiplina in ambele seri ale festivalului organizat de Rom Music Production cu aportul consistent al Institutului Cultural Român din Paris.

Dupa succesul editiei din 2008, când, pentru a-i asculta pe Florin Niculescu, Didier Lockwood, Thomas Dutronc, Sanseverino, Angelo Debarre si nu numai s-au strâns aproximativ 2500 de spectatori, evenimentul din acest an s-a mentinut la acelasi nivel. Amfitrioni au fost acordeonistul Emy Dragoi si violonistul Costel Nitescu, amândoi stabiliti in Franta, dar pastrând contactul cu mostenirea traditiei muzicale românesti si amindoi aducând pe scena mai multi muzicieni romini sau francezi in postura de invitati.

Intuitia stilistica de care face dovada Emy Dragoi in trecerile de la un registru stilistic la altul, de la lautarie sau musette la teme de muzica clasica, pentru a rezolva totul in jazz este cu totul remarcabila. Emy Dragoi este un personaj pentru care fuziunea stilurilor nu pare a avea taine, care, desi nu poseda inca renumele lui Richard Galliano, are toate sansele sa-l atinga, având o patima greu de descris in cuvinte pentru muzica sa, pe care o dubleaza cu o inventivitate armonica si un curaj al asocierilor ritmice pline de personalitate. Invitatii lui au fost acordeonistul Richard Galliano, chitaristul Bireli Lagrene si bandoneonistul Juan Jose Mosalini.

In privinta lui Costel Nitescu, gazda serii finale, prima secventa cu invitati, avându-l in prim-plan pe chitaristul Stochelo Rosenberg, aduce pe scena o fomula instrumentala incitanta, cu vioara, contrabas si trei chitare, viteza cu care se desfasura totul fiind tipica pentru jazz manouche si entuziasmând spectatorii ce formau un public foarte atras