Poeţii revin în cetate. Cum? Aşa cum s-a întîmplat pentru a şasea oară la Tübingen, unde scriitori, actori şi traducători au dat citire, au interpretat sau tălmăcit, timp de aproape trei zile, pagini de beletristică în faţa publicului. Totul într-un imens spectacol continuu, înscenat în aer liber, în parcuri, în curţile interioare ale unor palate şi biserici, în pieţe sau în muzee, în sala Primăriei oraşului.

Mai puţin obişnuită a fost "baia de literatură", lecturile efectuate în ambarcaţiunile tipice locului, aducînd mai degrabă cu pirogi decît cu gondole, alunecînd încet pe oglinda placidului Neckar, împinse de un vîslaş cu ajutorul unui par lung şi subţire, înfipt ritmic în albia deloc adîncă a rîului despărţit în chiar inima oraşului de o insulă verde, străbătută de o boltită alee de platani.

Nu un yoghin, ci o tînără suplă, îmbrăcată în jeanşi, citeşte o carte groasă stînd în mîini pe digul îngust de piatră, de pe mal. Imaginea de pe coperta caietului program al Sărbătorii Cărţilor este însoţită de o întrebare: "Warum nicht?" "De ce nu?" În fond, iubitorii de cărţi le pot citi oriunde, oricînd. Caietul program mai promitea că ce se va întîmpla între 22 şi 24 mai în Tübingen va fi "cel mai viu festival al cărţii" din întreaga Germanie. O premisă exista: obiceiul de a invita de fiecare dată scriitori dintr-o altă ţară, a cărei literatură este mai puţin cunoscută aici, în Apus.

Ce asociaţii se produc în mintea multor occidentali la auzul cuvîntului România? - Ceauşescu, Securitate, Dracula, ţigani, criminalitate, sărăcie se poate citi în acelaşi caiet-program. De aceea Bücherfest şi-a asumat explicit menirea de a elimina aceste clişee invitînd România ca oaspete de onoare al actualei ediţii, după ce Polonia, Cehia şi Rusia ţinuseră rînd pe rînd capul de afiş al manifestărilor precedente. Astfel, publicul literalmente ahti