Actorul Mircea Albulescu şi regizorul Dan Piţa s-au întrecut în metafore, la o conferinţă organizată în cadrul festivalului de film. Liniştiţi, calmi şi relaxaţi, cei doi cineaşti consacraţi au povestit cu publicul, învăluiţi de nostalgia tinereţii.  Unul e actor, celălalt regizor. S-au întâlnit în această dimineaţă la TIFF, urmând ca în cadrul festivalului să fie decoraţi cu „Premiul de excelenţă”, respectiv „Premiul pentru întreaga carieră”. Cuvântul l-au luat rând pe rând dar, cu toate acestea, cei doi mari cineaşti români parcă s-au înţeles asupra subiectului dezbătut. Nici vorbă, însă, singurul lucru ce i-a legat azi fiind „invidia” faţă de noua generaţie (tinereţea lor) şi nostalgia anilor trecuţi.

Mirajul lui Albulescu

„Cinematografia românească e pe mâini bune. Noi am fost generaţia de aur, dar generaţia de acum e de diamant. E normal ca promoţia de diamant să vină la putere”, au fost cuvintele cu care Mircea Albulescu a început să scrie, parcă, o poveste. Cei prezenţi s-au adâncit în scaune, aşteptând, aşa cum şi un copil aşteaptă ca cineva să-i citească cel mai frumos basm dintr-o carte. A continuat prin a invita noua generaţie să accepte o provocare. „Pentru ca un discipol să îşi întreacă părintele, acesta trebuie să-l contrazică, asta este obligaţia generaţiei noi”, a spus actorul.

Discursul a ţinut pe durata întregii întâlniri, Albulescu răspunzând întrebărilor publicului cu vorbe de spirit, aşa cum Giulio Andreotti o face în pelicula „Il Divo”. „Dacă închideţi toţi un ochi şi o ureche mă simt foarte bine”, a glumit, apoi, Albulescu.

Actor „reangajat” la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde continuă să mai joace în patru spectacole, în cadrul unui proiect realizat de un fost student de-al său, Mircea Albulescu spune că cel mai mult tânjeşte după film. „Filmul este ceea ce îmi lipseşte cel mai mult