Rata scăzută a participării la europarlamentare nu este nicidecum o caracteristică a României. Votaţi, votaţi, votaţi! Pe mai multe tonuri, pe mai multe voci, ziarişti, analişti, politicieni, artişti, ba chiar însuşi şeful statului îi îndeamnă pe români către secţiile de votare. Ce nu înţeleg toţi aceştia e că strigă în pustiu. Probabil mai puţin de o treime dintre votanţi se vor îndrepta poimâine către cabinele de vot.

Motivele absenteismului masiv nu se regăsesc nici în lenea românilor, nici în comoditatea lor, nici în lipsa spiritului civic, aşa cum clamează apostolii scrutinului de duminică. Ele sunt bine definite şi sunt în număr de patru:

1. scăderea generală a interesului în fenomenul politic

2. dezamăgirile repetate provocate de clasa politică

3. slaba capacitate de

convingere a celor înscrişi în cursă

4. necunoaşterea regulilor jocului politic în Europa

Dacă primele trei fenomene sunt aplicabile oricărui scrutin electoral din România - mai puţin, poate, la cele locale, unde alegătorii îşi votează, practic, administratorii - în privinţa celui de-al patrulea vina aparţine autorităţilor. Nimeni n-a făcut eforturi pentru a explica românilor ce înseamnă Uniunea Europeană. Deşi suntem membri de la 1 ianuarie 2007, pentru 98% dintre români Bruxelles-ul rămâne un loc de unde ar trebui să ne vină banii şi atât.

N-am văzut nicio campanie coerentă, puternică şi masivă - finanţată de stat - care să lămurească rolul mecanismelor politice şi economice ale Uniunii Europene. Iar consecinţa este directă: absenteismul. După ce că şi aşa candidaţii au desfăşurat o campanie neconvingătoare şi bâlbâită, oamenii nu înţeleg de ce ar trebui să iasă din casă ca să-i trimită la Parlamentul European. Iar confuzia nu se manifestă numai la nivelul alegătorului simplu, ci chiar şi la cei care ne cerşesc v