Viciul fundamental al democraţiei capitaliste porneşte din însăşi filozofia procesului electoral, care face din cetăţeanul sărit din minoritate un simplu buletin de vot.

Un elector, o ştampilă! Mai mulţi electori, un bazin electoral! Mai multe bazine, o populaţie folositoare pentru plebiscitarea partidelor sau a liderilor lor! În marasmul globalizării contemporane, naţiunea a dispărut, iar statul e anexa uniunilor şi pactelor multinaţionale. Democraţia postcomunistă lucrează cu altfel de minciuni, mai nocive şi mai gogonate. Candidatului la puterea locală sau centrală i se permite aproape totul în materie de manipulare a maselor populare. Inclusiv fonduri ilicite, delapidate sau evazionate în virtutea înţelegerilor tacite transpartinice.

1. Abia dezvirginată politic în stabilimentul din Modrogan, eurojustiţiara Monica Macovei e mai sus ca niciodată în tumultuosu-i urcuş. Împarte aceiaşi stâlpi electorali cu potentul Vanghelie, semn că blestemul "dosarelor curate" a izbit-o din plin. Cândva, din băncile aşa-zisei societăţi civile, neobosita propagandistă pentru drepturile omului cerea excluderea de pe listele cu candidaţi a persoanelor maculate, primarul ferentarienilor fiind unul dintre indezirabili. De-o săptămână, cei doi zâmbesc, umăr lângă umăr, de pe parii de telegraf înşiraţi în jurul Casei Poporului. Colegă de bulumac electoral cu "proscrisul" poreclit "Almanahe", ce ironie a sorţii! Să-ţi abandonezi cariera juridică de prim-plan ca să te afişezi alături de Marean, dar în dreptunghiuri partinice diferite, e, s-o recunoaştem, ditamai eurosuccesul!

2. "Nimic pentru voi, totul pentru mine", aşa a sunat sloganul unui tânăr independent la o primărie comunală

din Croaţia. Sau "Mie îmi va fi mai bine, şi vouă la fel". O întoarcere la al nostru "Titanic vals" adică, numai că aici e vorba despre o sinceritate mimată strategi