Dacă istoricii i-au numit renascentişti pe artiştii italieni şi iluminişti pe filozofii francezi, generaţiei noastre i s-ar potrivi cel mai bine termenul de iluzionişti. Căci oare când în istorie oamenii au crezut mai abitir că o cremă conţine secretul tinereţii sau că statutul de umbră televizată înseamnă aproape fericire? Iluzia, acesta este balonul de săpun în interiorul căruia înotăm cu toţii. Maşina puternică este înconjurată de balonul drumurilor impracticabile. Salariul mare de multinaţională pluteşte în mijlocul balonului lipsei de timp. Şi peste toate aceste iluzii domneşte cea mai mare şi atotcuprinzătoare dintre ele: balonul de săpun al României creştine.

În ce mai credem noi astăzi? Conform statisticilor, 99,8% dintre români se declară creştini, aparţinând unei confesiuni sau alteia. E o majoritate covârşitoare care ne recomandă drept una dintre ţările europene în care trăiesc cei mai mulţi creştini. Sau, mai exact, cei mai mulţi iluzionişti.

România este ţara europeană în care se efectuează cele mai multe avorturi, deşi preoţii predică împotriva acestui act. România este ţara în care, conform statisticilor Eurodata, doar 3% dintre români mai ţin post, deşi tradiţia ortodoxiei impune respectarea acestor reguli. Deşi mulţi teologi români aşază în centrul vieţii creştine milostenia, clericatul acceptă într-un an de criză darul a 13 mili-oane de euro din bugetul ţării pentru a-şi clădi biserici din piatră. În România, valorile tradiţionale ale familiei sunt asumate şi predicate, dar la marşurile pro-familie nu se adună mai mult de 300 de oameni, iar Patriarhia îi mustră pe aceşti creştini la un loc cu necredincioşii care mărşăluiesc la paradele gay. În Facultăţile de Teologie chiar şi unii dintre cei mai înalţi păstori s-au molipsit de păcatul simoniei, dar studen-ţii teologi nu reacţionează, lăsând dezvăluirile reparatorii în seama jurnaliştilor.