Doar a zecea parte din totalul de personaje caragialiene se regăseşte în masivul dicţionar publicat acum, în ediţie definitivă, de Gelu Negrea la Cartea Românească. Filologic vorbind, cifra e îngrijorător de mică, în pofida tuturor precauţiilor pe care autorul şi le ia în prefaţă: "Sugestia există deja pe coperta volumului, adjectivul Ťsubiectivť din titlu vrând să însemne două lucruri. 1. Libertatea de selectare, dintre cele aproape o mie patru sute de personaje care apar în textele caragialiene, a celor circa o sută cincizeci pe care le-am considerat semnificative pentru creaţia scriitorului şi cărora le-am consacrat articole de sine stătătoare; toate celelalte (dintre care unele se înscriu în serii tipologice deja tratate separat, altele nu dispun, după părerea mea, de pregnanţa literară necesară, sunt apariţii episodice, sumare, inconsistente, de coloratură sau, pur şi simplu, de umplutură, alcătuiesc grupuri nediferenţiate, informe sau figurează în bucăţi fără valoare - estetică, documentară sau de altă natură - măcar meritorie) sunt adunate într-un Inventar exhaustiv al personajelor din proza şi dramaturgia lui I.L. Caragiale care încheie Dicţionarul subiectiv. 2. Libertatea de a trata întregul material într-o manieră cât mai personală: relaxată, destinsă, fără inhibiţii, dar şi fără prejudecăţi, degajată de constrângeri sau limitări de orice factură - teoretică, metodologică, stilistică; bineînţeles, cu asumarea tuturor riscurilor aferente." (pag. 9)

Dacă pentru al doilea imperativ asumat aici, Gelu Negrea merită, după parcurgerea cărţii, cordiale felicitări, în privinţa celui dintâi se cuvin aduse, totuşi, câteva amendamente de principiu. Problema "pregnanţei", spre exemplu, denotă o dublă inadecvare. O dată, la viziunea radical inovatoare profesată chiar de Negrea în interpretarea lui Caragiale. Cum se poate ca un exeget atât de avansat sub