Revelatia siriana Am fost o saptamana in Siria, intr-o delegatie condusa de profesorul Anton Caragea. Vizita noastra a fost posibila prin amabilitatea ambasadorului Republicii Arabe Siriene in Romania, Excelenta Sa Walid Othman, iar ideea s-a dovedit salutara. Stiam unele lucruri despre acea parte a Levantului, mai ales ca legaturile romano-siriene au fost, in ultimele 4 decenii, extrem de solide: sa nu uitam ca 35.000 de sirieni (dintre care 3 actuali ministri ai Guvernului de la Damasc si numerosi alti demnitari!) au studiat in universitatile din tara noastra, unii dintre ei casatorindu-se cu romance si intemeind, astfel, familii mixte. Mii de societati comerciale de pe teritoriul Romaniei apartin unor cetateni sirieni. Romanii au construit in Siria rafinarii si alte obiective importante. Asadar, avem in comun elemente care tin de trecutul recent, de prezentul continuu si, in consecinta, exista premizele unei stranse colaborari si pe viitor.

Am plecat cu speranta ca Siria este o tara de descoperit si m-am intors cu bucuria unei adevarate revelatii. Nici unul dintre stereotipurile colportate in anii din urma de anumiti jurnalisti rau-informati sau rau-intentionati nu sta in picioare. Ba dimpotriva, am strabatut cu placere, de la miazanoapte la miazazi si de la rasarit la apus, o tara superba din toate punctele de vedere. Siria pastreaza urmele unei istorii indelungate si glorioase (sa nu uitam ca Damascul este cea mai veche capitala din lume, pastrandu-si acest statut din antichitate pana in zilele noastre), dar face loc si modernizarii civilizationale (vizibila inclusiv prin infrastructura), in contextul unei stabilitati politice ai carei piloni sunt presedintele Bashar Al Asad (fiul si purtatorul mostenirii spirituale a lui Hafez Al Asad), partidul BAAS si Frontul National Progresist.

Am vazut locul unde Saul din Tars a primit, pe drumul Damas