Recentul succes la Cannes al noului film al lui Corneliu Porumboiu, Poliţist, adjectiv, m-a determinat să revăd filmul care a atras atenţia asupra sa şi care a primit în 2006, Camera d'Or. A fost sau n-a fost este unul dintre puţinele filme care "vorbesc" despre revoluţie fără nici un cadru care s-o evoce direct. Spre deosebire de filmul lui Radu Muntean, Hârtia va fi albastră (2006), unde povestea aluneca cel puţin pe lângă evenimente, într-o confuzie care releva absurdul şi comicul deopotrivă, filmul lui Porumboiu se plasează la 16 ani de la revoluţie departe de epicentrul deflagraţiei, într-un oraş de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde dubitativul filozofic hamletian, to be or not to be, se transformă într-un chestionar abisal, "a fost sau n-a fost" (revoluţie în oraşul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenuşiu, într-o dimineaţă plumburie, care parcă îşi lasă un gust de fier în gură, în care luminile se sting una câte una, un oraş fantomatic, de o urâţenie tristă, umilă, râioasă, cu cartiere ghetoizate, parcă ieşit de la reanimare. Oamenii nu sunt altfel decât arătările bolnave ale unui salon al canceroşilor, oameni de prisos însă fără nimic din blândeţea şi visătoria personajelor cehoviene, ci cu o agresivitate larvară care răzbate prin toţi porii. Actorii intră în scenă rând pe rând, firul existenţei lor se amestecă în acelaşi borhot puturos, fostul inginer textilist, Virgil Jderescu (Teodor Corban) are un post de televiziune local, o amantă plictisită, arţag şi soţie, Doamna Jderescu (Luminiţa Gheorghiu), care-l asistă cu o răbdare canină, Emanoil Piscoci (Mircea Andreescu) este un pensionar care nu încetează să joace rolul unui moş Crăciun, ex-moş Gerilă jumulit, Tiberiu Mănescu (Ion Sapdaru) este alcoolic profesionist şi profesor de istorie, cu o soţie, Doamna Mănes