"E rezonabil sa crezi in miracole", spunea odinioara David Ben-Gurion, primul sef al guvernului israelian. Astazi insa, israelienii nu par sa mai creada in ele. In schimb, mai mult ca oricand, sunt obsedati de cosmaruri, dintre care pe primul loc se afla perspectiva unui Iran nuclear.
Prioritatea absoluta a Israelului este sa previna ca un regim dominat de o ideologie absoluta sa obtina si "arma absoluta". Trebuie recurs la tot ce este posibil, inclusiv la un atac militar unilateral, pentru a opri sau macar a intarzia achizitia unei asemenea arme de catre Iran. Convingerea israelienilor in aceasta chestiune – pe care o considera existentiala – se afla in flagrant contrast cu fatalismul care domina in rest modul lor de autoperceptie si relatiile lor cu palestinienii.
Cum se manifesta acest fatalism, de unde provine el si ce se poate face pentru a-l depasi?
Aceste intrebari sunt importante, deoarece fatalismul a devenit un obstacol major, care trebuie depasit de oricine e interesat cu adevarat sa aduca pacea in regiune. Fatalismul este o carte puternica in mainile cuiva cum este prim-ministrul Benjamin Netanyahu, interesat sa mentina statu-quo-ul. Probabil ca majoritatea israelienilor ar sustine un atac preventiv impotriva Iranului si s-ar considera satisfacuti de pastrarea statu-quo-ului in relatia cu palestinienii.
Dupa alegerile din februarie, care au adus la putere o coalitie guvernamentala ce-l include pe extremistul de dreapta Avigdor Lieberman (acum ministru de Externe al Israelului), un amic israelian, ale carui simpatii au apartinut intotdeauna stangii, mi-a spus intr-un fel criptic-resemnat: "E trist, dar nu schimba cu nimic faptele, oricum nu avem cu cine discuta".
Cand i-am vorbit de nevoia de a schimba sistemul electoral israelian, bazat pe reprezentare proportionala si care produce in cel mai bun caz majoritati s
