Cunoscuta mai degraba ca partenera de viata a scriitorului Mircea Cartarescu, traieste si scrie cu discretie, departe de curiozitatea ochiului public. Si-a castigat, totusi, elogiile cunoscatorilor de literatura, care n-au ezitat sa o catalogheze drept una dintre cele mai valoroase tinere poete afirmate in ultimii ani
Poeta din casa cu 12 copii
- Doua din cartile pe care le-ai publicat isi trag seva din trairile tale din copilarie. Ai stiut de atunci ca simti altfel, ca esti facuta pentru scris?
- Am stiut de timpuriu ca voi fi prietena cartilor. Am scris prima poezie la noua ani, ocazie cu care am primit o importanta lectie de viata si de literatura. Fratele meu mai mare, care, adolescent fiind, scria versuri si se ocupa de revista liceului, mi-a citit-o extrem de amuzat. Am aflat astfel ca orice cititor - cu atat mai mult criticul - are la indemana nu numai empatia, ci si intoleranta. M-am simtit umilita, dar am hotarat sa merg mai departe. Acum, dupa sapte carti publicate, stiu ca am avut dreptate. Primele sunt de versuri si dau seama de toata inversunarea si increderea tineretii. Le-am scris pentru ca trebuia sa vorbesc despre mine si despre lumea din care vin. Sunt a patra din cei doisprezece nascuti in familia mea. Desi mama ne iubea foarte mult, nu avea munti de afectiune pe care sa ni-i imparta in mod egal. In copilarie nu am simtit dragostea acut, asa cum cred ca o simte baietelul meu acum. Inclinatia mea pentru scris s-a hranit din toate acestea, dar si din pasiunea pe care o aveam pentru fiecare carte care-mi ajungea in maini. Era evidenta, as spune acum, dar, amestecata cu numeroasele probleme ale familiei, se estompa pana la disparitie. Asa se face ca am avut o adolescenta doldora de nonconformism - de pilda, imi vopseam parul mov - si plina de furie. Cand a trebuit sa decid unde plec la facultate, n-am ales Clujul, care
