Eşti un om al extremelor: acum te simţi în culmea fericirii şi îţi doreşti să fii înconjurat de prieteni, iar peste o oră te copleşesc lacrimile şi ai vrea să te închizi în casă. E normal? Specialiştii spun că este normal să treci brusc de la o stare la alta atât timp cât ai un motiv: o veste proastă te poate deprima imediat sau, pe de altă parte, veselia unui prieten te poate scoate şi pe tine din starea de depresie.

Dar dacă aceste motive nu există, iar exuberanţa sau, dimpotrivă, tristeţea ta nu are explicaţie este posibil să suferi de o tulburare mintală serioasă, care îţi poate afecta toată viaţa. Este vorba despre tulburarea bipolară, cunoscută şi sub numele de psihoză maniaco-depresivă.

Diagnosticată după 5-10 ani

Boala apare uneori în adolescenţă şi poate rămâne nediagnosticată chiar şi zece ani, avertizează specialiştii. Cu cât se întârzie mai mult depistarea tulburării bipolare, cu atât mai mici sunt şansele de recuperare.

În plus, dacă boala se agravează, există un risc crescut ca bolnavul să manifeste tendinţe de suicid. Însă principala problemă este că persoana în cauză nu conştientizează faptul că are o problemă. De aceea, membrii familiei sau prietenii ar trebui să remarce simptomele bolii.

Stările extreme, semnal de alarmă

Principala manifestare a tulburărilor bipolare o reprezintă trecerea bruscă, fără motiv, de la exuberanţă (episoadele maniacale), la tristeţe patologică (episoadele depresive). Însă acestea sunt însoţite de o varietate de simptome:

– iras­cibilitate, în 80 la sută din cazuri;

– depresie, pre­­­­zentă în 72 la sută din cazuri;

– stări euforice apar la 71 la sută din bolnavi;

– dificultate de concentrare a atenţiei asupra unui singur lucru, în 71 la sută din cazuri;

– megalomanie (delir de grandoare, orgoli