Campania pentru europarlamentare a fost deturnată spre bătălia prezidenţiabililor. În loc de teme europene am avut parte de îmbrânceli pentru Cotroceni. Mâine sunt alegeri şi în România. Pentru Parlamentul European. Pentru ce anume însă puţini poate au înţeles. Sursa: Adi Pîclişan

1 /.

Partidele şi candidaţii lor au eşuat în a declanşa o dezbatere pe teme europene de interes public. Dincolo de nişte lozinci suspecte, care sugerează jindul unor politicieni de a pune mâna pe bani europeni, nu se poate povesti nimic despre marile promi siuni ale acestei campanii. Euroalegerile au fost parţial ecranate de bătălia prezidenţiabililor programată pentru toamnă.

Alege bine, la bine şi la greu!

De fapt, aceasta este şi realitatea alegerilor europarlamentare. Ele au o miză doar pentru partide. PSD şi PDL, egale în procente la ultimele alegeri, se bat pentru stabilirea unui decalaj şi, implicit, pentru statutul de partid dominant în coaliţie. PNL se bate pentru conservarea scorului-record din istoria ultimilor ani, după schimbarea de conducere de la Tăriceanu la Antonescu. PRM, după ce a pierdut statutul de partid parlamentar, dă, cu Gigi Becali înhămat lângă C.V. Tudor, o ultimă bătălie pentru supravieţuirea politică.

În final, toate partidele, prin scorul obţinut duminică, vor să-şi asigure o poziţie cât mai bună la startul alegerilor prezidenţiale. De aici reiese şi problema euroalegerilor. În loc să avanseze programe şi să propună soluţii, partidele şi-au lansat şi supraexpus prezidenţiabilii.

Afişele de campanie ale PNL, de exemplu, au fost un pretext pentru ca figura lui Crin Antonescu să capete notorietate naţională. Noul lider al PNL a pozat indiviual şi în grup cu toţi eurocandidaţii liberali mai ales pentru a se prezenta pe sine.

La PSD situaţia a fost similară. Eurocandidaţii au fost îm