Cum prezenta la urne scade la scrutin la scrutin, era firesc ca in societatea romaneasca sa inceapa sa prinda contur ideea, cu siguranta nepopulara, a votului obligatoriu.

Sunt tentati de ea chiar si unii politicieni, insa doar Adriana Saftoiu si-a asumat-o printr-un proiect legislativ, deocamdata in faza de intentie.

Nu suntem originiali si n-am fi pionieri cu o astfel de reglementare existenta in 32 de tari ale lumii, intre care 6 din Uniunea Europeana.

In Cipru, Grecia, Luxemburg si Belgia absenta nemotivata de la vot se pedepseste cu amenda, iar pentru belgieni cumulul de absente duce la stergerea de pe listele electorale.

In Italia si Portugalia, votul este obligatoriu, dar teoretic, pentru ca absenteismul nu se pedepseste.

Greu de spus din prima daca votul obligatoriu ar avea efecte benefice in societate sau, mai precis, daca efectele benefice ar fi mai importante decat inconvenientele, pentru ca exista si argumente pro si argumente contra.

Contra obligativitatii

Impotriva votului obligatoriu pledeaza in primul rand faptul ca vorbim despre un drept, al carui exercitiu este prin excelenta optional. Daca il facem obligatoriu, vom vorbi despre obligatia de a vota. Mai sunt astfel de drepturi obligatorii, sa le spunem, in legislatie, dar destul de putine.

In plus, prin obligativitatea votului anulezi absenteismul ca forma de protest electoral. Sigur, la urne buletinul de vot poate fi anulat, ceea ce constituie un protest oarecum echivalent, desi anularea poate fi si involuntara.

Votul obligatoriu ii scuteste pe politicieni de-o grija. Nu mai trebuie sa-si bata capul nici cat o faceau pana acum pentru a prezenta o oferta cat de cat tentanta de oameni si programe. Pentru majoritatea partidelor, cea mai mare problema a devenit mobilizarea la vot electoratului pro