Marea suferinta a motilor e presiunea morala la care sunt supusi
Merg spre Rosia Montana, satul de mineri si de moti din Apuseni, caruia de cativa ani buni i se coace, serpeste, un martiriu al aurului, lent si de proportii. Vin dinspre Campeni, pe valea Ariesului, raul care poarta si el, de 2000 de ani, ca un magnet, numele aurului. Drumul spre Rosia respira si el aparte si magnetic. La Campeni, de pilda, la intrarea in oras, vezi scris cu nedisimulata mandrie: "Capitala Tarii Motilor". Iar in centrul orasului e casa boiereasca unde a stat la 1848 Avram Iancu, Craisorul Motilor. Privesti indelung casa insingurata si brusc drumul spre Rosia iti pare ca sta sub un semn mult mai intens: ai vrea sa se intoarca timpurile Iancului, atunci cand rosienii faceau vremurile si nu se tarau injugati de ele, ca azi...
Cand intri, in sfarsit, la Rosia Montana, bagi seama ca tocmai au inflorit merii. Este o primavara tarzie, de munte, si rasfirati pe tapsanele cu iarba cruda, merii invelesc satul intr-o pace tihnita, alba si verde. Iti pare ca esti tot in raiul ala senin, sarac si darz al Tarii Motilor, numai ca la Rosia tihna e inselatoare ca o pojghita de gheata subtire si fragila. Mai intai mi-au iesit in cale casele acelea frumoase si goale, multe la numar, foarte vechi si decrepite. Pe fiecare, Prefectura pusese, aproape in deradere, un semn: "monument istoric". "Sunt ale celor care au cedat si-au vandut Gold-ului", imi spune sec Zeno Cornea, unul dintre cei mai neinduplecati luptatori din Rosia Montana impotriva proiectului devastator al companiei "R M Gold Corporation". Cand ajungi in centrul satului, gasesti o alta ciudatenie, nitel mai proaspata. Acolo, catorva case inalte, cu etaj, candva aratoase, Gold-ul le-a lipit pe fatade chipuri noi de mucava, de parca ar fi renovate; iar in spate, acoperisul e spart, se vede cerul! Este o butaforie uriasa, jenanta s
