Cercetătorii sînt puţini: atunci cînd au făcut un protest abia au reuşit să umple o stradă. Sînt neimportanţi: chiar dacă i-ai convinge pe toţi din ţară să te voteze, nu ar fi destui ca să te bage în Parlament. Nu atrag atenţia: cîte poveşti despre ei vei găsi în presa română? Nu sînt nici măcar periculoşi: ce faci cu bătrînii şi cu slăbăturile astea? Dacă ar fi fost acolo cîteva mii de mineri, cu răngile pregătite de atac, ar fi meritat să îi iei în seamă, dar aşa...? Unii zic despre ei că ar fi elitele ţării. Care elite? Vai de mama lor, că n-au nici Merţane, nici Gipane... Şi parcă vezi că nici în cluburi nu merg... Cînd le-a fost retezat bugetul, unii au sărit în sus şi au zis că e dramatic, că statul nu îşi respectă promisiunile. Că prin angajament solemn, la Uniunea Europeană, banii publici alocaţi cercetării trebuia să fi ajuns la 1 procent din PIB la anul, în 2010. Ce dacă? Aia e abia la anul, iar pînă la anul mai e. Şi poate amînăm termenul cu încă vreun an-doi. Anul ăsta mai strîngem un pic şurubul, să nu uite de unde au plecat " să îşi aducă aminte şi cum era în anii 1990. Ar trebui să mulţumească " tot se poartă retro. Şi ce mai vrea şi UE? Păi, acum nu or vrea să ne şi ţinem de cuvînt " şi să ne încadrăm şi în timp? Ce, ei cred că e aşa uşor să fim mereu la coadă? Netrebnicii ăştia de cercetători începuseră să scoată capul în lume, încet, începuseră să intre în publicaţiile mari ale planetei. Culmea, anul trecut ajunseseră să aibă la fel de multe articole mari pe cap de cercetători ca ungurii " care or fi ei mai puţini, dar au acelaşi număr de cercetători cu noi. Dacă ar fi ţinut-o aşa, ar fi trebuit să îi bagi şi pe ăştia mai mult în seamă. Ia să terminăm odată!

Unii zic că retezarea banilor pentru programele de cercetare deja aprobate ar fi o decizie catastrofală. Că ne-ar întoarce în timp. Că am arunca în aer tot ce s-a făcut pînă acum. Ei,