La sfîşitul săptămînii trecute, Emil Hurezeanu a declarat că-l va da în judecată pe preşedintele Băsescu pentru insinuarea acestuia că jurnalistul ar fi colaborat cu Securitatea. Ameninţarea survine după ani buni în care Emil Hurezeanu a fost un comentator cît se poate de favorabil lui Traian Băsescu. E un alt intelectual (lider de opinie) care se depărtează, definitiv se pare, de Cotroceni. Preşedintele mai are încă destui aliaţi în această categorie, a intelectualilor (care poate nici nu e definită foarte clar), dar fenomenul se conturează tot mai clar: rîndurile se subţiază. Din ce în ce mai mulţi dintre aceia care au mers pe mîna preşedintelui încep să fie jenaţi de stilul lui. Dar ceea ce i se întîmplă după aproape cinci ani de mandat lui Traian Băsescu i s-a întîmplat lui Emil Constantinescu mult mai repede. Şi el a fost susţinut iniţial de mulţi intelectuali şi oameni de valoare. A fost însă brusc părăsit de aproape toţi cei pe care şi-ar fi dorit să conteze (în multe cazuri chiar înainte de a se instala la Cotroceni).

E evident că susţinerea intelectualilor nu are o valoare cantitativă. Ca număr de voturi e prea puţin importantă. Calitativ însă, un asemenea sprijin poate să conteze chiar şi în condiţiile de astăzi în care ne văităm că întreaga ţară s-a manelizat (sau becalizat), iar presa şi televiziunile s-au tabloidizat.

Intelectualii pot încă forma un curent de gîndire favorabil unui candidat înainte de alegeri şi pot furniza idei şi consiliere, dînd consistenţă mandatului unui preşedinte. De regulă, efectul unei asemenea susţineri (sau nesusţineri) se face simţit după o vreme.

Dacă Ion Iliescu nu s-a putut baza niciodată, cu adevărat, pe o sumă de intelectuali importanţi şi necompromişi, Emil Constantinescu a avut de partea lui o mulţime, cel puţin formal. La un moment dat însă, s-a spus că "i-a dezamăgit", ca şi pe o mare parte a el