Cristian Mihăilescu a realizat la Iaşi un "Rigoletto" multimedia. Opera lui Verdi este un şah etern, în care regina (Gilda) şi "nebunul" (Rigoletto) sunt sacrificaţi.
"Cultura este un al doilea soare pentru cei culţi". Oamenii de la Opera din Iaşi - sau mai bine spus culţii la care făcea referire şi Heraclit - se uită la operele de cultură ca la soare. Sunt o echipă frumoasă, ce încearcă (cu resurse puţine) să facă fapte măreţe. Ultima încercare reuşită a fost exact duminica trecută, când, în Târgul Ieşilor, a avut loc premiera "Rigoletto", în regia lui Cristian Mihăilescu.
TRĂSNETUL MIHĂILESCU. A fost impresionant cum s-a lucrat, în ce ritm! În doar 22 de zile s-a putut realiza o premieră multimedia - prima de acest gen pentru operă în România - şi cu ce investiţie... minusculă! Dacă ar fi să-l parafrazăm pe Mark Twain -, care afirma că "tunetul este într-adevăr impresionant, dar treaba o face trăsnetul" - am putea spune că la "Rigoletto" tunetul a fost echipa formată din scenograful Viorica Perju, producătorii multimedia Anca Şerbănuţă şi Cristian Iniceru, dirijorul Bogdan Chiroşcă, maestrul de decor Valeriu Gâdei, coregraful Gheorghe Stanciu şi, bineînţeles, artiştii distribuiţi şi oamenii aflaţi în spatele scenei - sufleuri, maestrul de lumini, de sunet etc. Dar trăsnetul a fost Cristian Mihăilescu. Directorul Operei din Braşov a acceptat să regizeze opera lui Verdi la Iaşi, mereu deschis la provocările care au o singură soartă: reuşita. Aşadar, nu putea refuza oferta de a avea o premieră în frumosul târg al Ieşilor, şi nu cu orice operă, ci cu "Rigoletto." "Pentru că - spune el - seamănă izbitor cu lumea în care trăim: gingaşă şi diformă, infamă şi iubitoare". Viziunea regizorală n-ar fi valorat atât de mult dacă actorii nu s-ar fi ridicat la nivelul impus de Cristian Mihăilescu. Rigoletto - Mihail Frunză - a fost cocoşatul sublim.
