Pe terenul unde astăzi tronează Tribunalul, pe vremuri erau spânzuraţi răufăcătorii. Campania Adevărul de Seară, Poveştile Oradei Mari, continuă cu o incursiune în trecutul clădirii care adăposteşte astăzi Tribunalul.  În locul unde astăzi se judecă procese, la începutul secolului al XIX-lea se aflau un palat şi o grădină, un mic parc dendrologic, cu cele mai variate specii de pomi şi de plante. Potrivit celor menţionate de Liviu Borcea, în „Memoria caselor”, palatul fusese ridicat de contele Johann Maria Frimont, general de cavalerie în armata austriacă, unul dintre personajele care s-au afirmat în perioada războaielor napoleoniene, contribuind în 1815 la înfrângerea lui Murrat, regele Neapolului, cumnatul lui Napoleon Bonaparte.

Statuete alegorice

Acesta a fost cel care, în martie 1821, a înfrânt revoluţia antiaustriacă din oraşul italian. Victoria i-a fost recompensată cu titlul de prinţ de Antrodocco şi cu suma de un milion de florini, arată Liviu Borcea, în volumul mai sus menţionat.

Generalul a murit la Viena în 1831 şi a fost înmormântat, din dorinţa sa, la Palota, lângă Oradea. „Ultima reprezentantă a acestei familii, Theodora Frimont, a vândut palatul şi grădina, la 22 ianuarie 1868, pentru suma de 50.000 de florini, comitatului Bihor care, la rândul său, a cedat terenul şi construcţia statului, pentru a ridica aici un tribunal”, arată Liviu Borcea, în „Memoria caselor”.

A urmat demolarea palatului şi lăsarea în paragină a parcului dendrologic.În jurul anului 1883, în zona fostului parc, erau spânzuraţi cei condamnaţi la pedeapsa capitală. Călău era Kozarek, intitulat „călăul regal ungar”. În anul 1891, ca urmare a descentralizării, la Oradea se crea Curtea Regală de Apel.

Aşa a apărut necesitatea găsirii unui sediu adecvat. Construcţia clădirii în stil eclectic, cu două etaje, a început în 1895, fiind termi