Nicolae Dalacu, sau Nick „Puiu” Dalacu, a părăsit România în anii 1970, pe când era profesor de fizică la Oradea. Stabilit acum în Hamilton (Ontario, Canada), Nick Dalacu, autor al cărţii „Tehnica galvanoplatiscă” împreună cu Aurel Mascaş, a creat în oraşul Niagara Falls un muzeu de ştiinţă, unde îi aşteaptă pe toţi cei interesaţi de fizică.

Muzeul şi-a deschis porţile luna trecută şi găzduieşte diverse dispozitive, de la termometre, barometre, roci minerale, până la un model primitiv de tiparniţă. De aranjarea muzeului s-au ocupat Reinhard Reitzenstein şi Gary Nickard, profesori la universitatea din Buffalo. În afară de muzeu, Dalacu a pus pe picioare o compania care se ocupă de cercetarea în domeniul panourilor cu celule solare.

Cum a apărut pasiunea pentru fizică?

Pe când eram în clasa a noua, părinţii mei stăteau pe capul meu să învăţ matematică şi fizică. În anul doi de facultate - eram la Facultatea de Fizică la Universitatea din Bucureşti - mi-am pus în cap să fac o maşină de determinare a distribuţiei vitezelor. Profesorii m-au îndemnat să lucrez cu un coleg de an, un om deosebit, Nicolescu Basarab (n.r. - doctorand la Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris, fondator al Centre International de Recherche et Etudes Transdisciplinaires (CIRET), cofondator al Grupului de Reflecţie asupra Transdisciplinarităţii, de pe lîngă UNESCO). Acum este un specialist în fizică, un academician renumit. Am început noi să lucrăm, dar ceea ce vroiam să facem în legătură cu acea maşină era o nebunie. La noi în ţară, în acel moment eram la nivel de creion şi hârtie. Fizica experimentală nu se poate face aşa. Părinţii ne-au sprijinit. Tata, care lucra la Vinalcool, ne-a ajutat să facem dispozitivul. În cele din urmă am reuşit şi fizica a devenit o obsesie pentru mine. Muzeul, „cutia mea cu nisip” De unde a venit ideea acestui muzeu de ştiinţă?

Pe când