Există o vârstă numită ingrată. În general, o recunoaştem după întrebările tot mai indiscrete pe care copiii, aflaţi în plin proces de metamorfozare din tineri în adulţi, le pun cu obstinaţie. Părinţii îşi pun o singură întrebare, mai mult retorică: „Ce mă fac?” Copiii ajunşi la pubertate experimentează un salt în dezvoltarea fizică generală şi mai ales în ce priveşte maturizarea organelor genitale şi apariţia caracterelor sexuale secundare. De aici şi interesul lor crescut pentru sexul opus, ceea ce pe mulţi părinţi îi pune adesea în încurcătură.

„Băiatul meu cel mare de 12 ani a început să fie atras de fetele din jurul lui. Îmi vorbeşte despre cine îi place, de ce îi place şi are o mulţime de probleme legate de relaţiile cu ele”, povesteşte Mihaela, o mamă de 37 de ani din Piteşti. „Eu vorbesc deschis cu el despre orice mă întreabă, bine că o face, dar mă gândesc: dacă îl încurajez, nu cred că e bine, că el probabil atât aşteaptă!

Dacă nu-l încurajez, s-ar putea să nu mai vorbească cu mine şi să se ascundă.” Aceasta este cu siguranţă dilema mai multor părinţi care nu vor ca sexualitatea să devină preocuparea principală a juniorilor din familie.

Minciuni dăunătoare

Problema apare atunci când seniorii găsesc ca soluţie salvatoare minciuna. Anumitor părinţi nu le „cade” bine dezvoltarea sexuală a copiilor şi atunci ar spune orice ca s-o amâne sau măcar ca să-i inducă în eroare. Aşa se face că unii băieţi se tem să sărute fetele pentru că li s-a spus că au microbi, iar unele fete ajung să creadă că sexul e pentru „stricate” şi fie fac pasul şi se autoetichetează cu vinovăţia aferentă, fie rămân virgine până la adânci bătrâneţi. Acestea sunt cazuri extreme, însă posibile.

Psihologul Lena Rusti explică de ce minciunile părinţilor în privinţa sexului sunt dăunătoare copiilor: „Informaţiile privind igi