Un cunoscut editorialist a condamnat atacurile de săptămâna trecută asupra studenţilor indieni, considerându-le odioase mai ales pentru că „indienii sunt pasivi din fire“. Este o mostră de rasism condescendent care s-ar potrivi într-o broşură din anul 1890 pentru administratorii coloniali.

„Criza studenţilor indieni“ reprezintă punctul culminant al unei serii de tensiuni care nu au fost băgate în seamă de-a lungul anilor. (…)

Australia este rasistă în acelaşi fel în care sunt toate societăţile, mai puţin cele extrem de cosmopolite. Curente de xenofobie, de suspiciune şi ideea de privilegiu prin rasă există în toate aspectele societăţii noastre. Nu este surprinzător. Ne-am constituit acum 200 de ani drept o colonie de albi şi ne-am consolidat societatea prin exterminarea aproape în totalitate a locuitorilor iniţiali.

Pe măsură ce s-a lărgit cercul imigranţilor, tranziţia către o societate multietnică şi multiculturală a fost coordonată printr-un proces de „inginerie culturală“. Guvernele Hawke-Keating au impus o serie de şocuri neoliberale, al căror efect social a fost o dezintegrare a noţiunii de viitor comun.

Cea mai mare schimbare a fost în educaţie, care a încetat să fie o instituţie socială pentru dezvoltarea fiinţei umane şi a devenit o resursă de exploatat. Administratorii universităţilor au devenit antreprenori globali, încercând să atragă studenţi străini pentru programele de MBA. Influxul a fost atât de mare încât caracterul social al Melbourne-ului s-a schimbat, fără să băgăm de seamă.

Chinatown s-a extins şi o armată de studenţi indieni au devenit şoferii noştri de taxi.

Zeci de mii de oameni nepregătiţi, adesea fără bani, roiau prin oraş. Niciun oficial nu s-a gândit cum îi vom percepe. Deşi ei reprezintă un câştig pentru industrie, albii, din ce în ce mai captivi, nu văd decât f