În toată activitatea sa, jurnalistul a scris aproximativ 2000 de foiletoane şi timp de 54 de ani a rămas fidel unui singur cotidian: „Gazeta de Transilvania” Atila Socaciu a fost pasionat de mic de citit şi de scris. „Citeam orice carte pe care o găseam la mama, mai ales Caragiale. Din păcate, în timp ce alţii se şcoleau, eu lucram în minele de talc de la Cerşor, Hunedoara. M-am angajat acolo de la vârsta de 14 ani. Am lucrat doi ani, apoi m-am mutat la Uzinele de Fier de la Hunedoara, ca electrician motoare. Am urmat o şcoală industrială de siderurgie, apoi m-au luat în armată. În perioada cât am fost militar, am făcut mai multe şcoli şi ulterior m-am angajat ca referent la intreprinderea industrială din Sibiu”, povesteşte Atila Socaciu.

Şedinţele directorului, redate în primul foileton

Prima scriitură a lui Atila Socaciu a fost inspirată din viaţa sa de zi cu zi. La intreprindere ziaristul a avut un director care îi ţinea toată ziua în şedinţe. „Soţia mea născuse şi eu stăteam în şedinţe toată ziua. Era o îndoctrinare forţată a omului pe vremea aceea. Aşa că m-am decis să scriu un foileton despre şedinţele directorului şi l-am publicat la „Flacăra Sibiului”. Celor de la ziar le-au plăcut şi m-au chemat la ei. Însă redactorul  şef de la Sibiu m-a avertizat şi mi-a spus: „Tili, te joci cu canalul”. Aveam limbă lungă şi îi era teamă să nu mă trimită la canal. După un an de activitate la Sibiu, am fost chemat la „Drum Nou” din Braşov, în 1955. De atunci şi până acum am scris numai la acest ziar”, spune Socaciu.

Un ziarist perfecţionist

În meseria sa, Atila Socaciu a tratat subiecte din toate domeniile. „Cunosc fiecare sat din judeţul Braşov şi nu există unul în care să nu am un prieten. Primeam la ziar foarte multe scrisori, pentru că era singura gazetă. Oamenii sesizau nedreptăţile care se făceau şi, înainte