- Editorial - nr. 311 / 8 Iunie, 2009 Siguranta alimentara a Romaniei este dependenta, in primul rand de conditiile agrometeorologice, apoi de tehnologiile de productie, capitol unde intra calitatea semintelor si a materialului saditor, respectarea epocilor optime de semanat, tratamente fitosanitare, rotatia culturilor etc. Din nefericire, in ultimele doua decenii, cuprinsi de frigurile distrugerii, guvernantii nostri au uitat, nesocotesc categoric, un factor esential _ cercetarea stiintifica, sector capabil sa aduca progres in agricultura, silvicultura si industria alimentara. Dupa ce s-a distrus baza materiala din fostele CAP-uri si IAS-uri, treptat, de la un an la altul _ poate suntem singura tara din lume in aceasta situatie dramatica _ s-a demolat si sectorul de cercetare din agricultura. Am cunoscut foarte bine acest domeniu, fiindca, prin anii '78, am avut privilegiul sa lucrez la Statiunea de Cercetari pentru Plante Medicinale si Aromatice, din Crangu-Fundulea, sub indrumarea unor cercetatori stiintifici de mare tinuta profesionala, coordonati de dr. ing. Emil Paun, creatorul unor valoroase soiuri romanesti de menta, cu un continut bogat in ulei volatil, dar si un apicultor renumit prin preocuparile in obtinerea unor sortimente de miere de albine medicinala. Pe atunci, conducerea de stat a Romaniei, Partidul Comunist, Academia de Stiinte Agricole si Silvice acordau o atentie deosebita activitatii de cercetare din agricultura, toata lumea era convinsa ca, progresul in agricultura romaneasca si siguranta alimentara a tarii depind in mare masura de punerea in practica a descoperirilor, chiar si a adaptarilor dupa descoperiri din tari straine. In ciuda demolatorilor Romaniei moderne, ctitorita de Partidul Comunist si de Nicolae Ceausescu, am avut si rezultate spectaculoase. Sa avem in vedere ca, in activitatea de cercetare erau cooptati, in primul rand, sefii de