I-am apreciat dintotdeauna pe maghiarii din România, în primul rând pentru că, orice-ar fi, ştiu să fie uniţi. În al doilea rând, cei mai mulţi sunt oameni de treabă, aşa că nu văd de ce li s-ar reproşa ceva. În schimb, politicienii maghiari mă scot din sărite, la fel ca şi cei români, de altfel. Majoritatea politicienilor maghiari nu poate fi altfel decât majoritatea clasei politice din România.

Adică sunt nesinceri, manipulatori, ipocriţi şi, în general, pun interesul lor mai presus de interesul celor pe care îi reprezintă.

Ca dovadă stă toată isteria asta afişată de politicienii maghiari referitoare la schimbările produse la nivelul direcţiilor şi instituţiilor de stat din judeţele majoritar maghiare. Nu spune nimeni că aceste schimbări nu ar fi avut loc sau că înlocuirile acestea pe bandă rulantă ar fi corecte. Dar un singur lucru uită politicienii maghiari, care acuză România de o formă de epurare etnică la nivel de administraţie: schimbările se fac pur şi simplu pe criteriu politic. Aşa cum este schimbat liberalul "Gheorghe" de la Suceava, tot aşa este înlocuit şi udemeristul "Istvan" de la Miercurea Ciuc. Fix în acelaşi mod în care au şi fost numiţi iniţial, metodă care se practică, de fapt, la fiecare ciclu electoral de patru ani. Că UDMR a fost tot timpul la putere în ultimele aproape două decenii şi că nu a fost nevoie să-şi schimbe oamenii din teritoriu, asta e cu totul altceva. Ceea ce se fac că nu pricep liderii UDMR este că aceste schimbări de la vârful instituţiilor publice din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş nu au nimic de-a face cu epurarea etnică, ci cu schimbarea politică justificată, ca în toată ţara, de faptul că UDMR este, ca şi PNL, în opoziţie. Simplu!

Enervant este că, atunci când este la putere, UDMR se consideră partid politic. Brusc ajuns în opoziţie, UDMR devine asociaţie a minorităţilor. Nu ştiu a cu